Punica granatum

DENUMIREA STIINTIFICA: Punica granatum; syn. P. spinosa, P. florida, Granatum puniaceum

DENUMIREA POPULARA: Rodiu (rom.); Grenadier, Pomme punique (fr.); Pomegranate (eng.)

IMAGINEA:

Punica granatum


FAMILIA: Punicaceae (Lithraceae)

ORIGINEA: Asia (Iran, Irak, Afganistan, India)

ISTORIC: Din Asia, Punica granatum a fost dusa de fenicieni in zona mediteraneeana, fiind un arbust cunoscut si cultivat in antichitate mai ales in Grecia si Carthagina (azi Tunisia). In general, in antichitate, fructul acestui arbust a fost asociat cu fecunditatea si vitalitatea. Spre exemplu a fost simbolul Afroditei din Cipru, initial zeita a fertilitatii, ulterior a frumusetii. Rodiul era atat de raspandit pe litoralul tunisian al Mediteranei incat romanii numeau rodia "marul punic" sau" marul carthaginez". Rodiul este una dintre plantele sfinte, mentionate de Vechiul testament. In sec. al VIII-lea, rodiul este introdus de arabi in Spania, fiind cel mai mult cultivat in Andaluzia (SE Spaniei), unde un oras chiar a luat numele fuctului: Granada. In evul mediu, rodia a fost un atribut al Sfintei Fecioare. In Franta, cultura rodiului a fost introdusa tarziu, in vremea lui Ludovic al XIV-lea, mai ales in regiunea Provence.

DESCRIEREA PLANTEI:
Tip de planta: arbust foarte longeviv, fructifer.
Dimensiuni: 3-8 m, in functie de varietate.
Frunzele: sunt cazatoare, de forma lanceolata, lungi de 3-8 cm, stralucitoare. Toamna capata o culoare frumoasa, aurie.
Florile: Rodiul infloreste in perioada mai-august, avand flori simple sau duble, de culori diverse: rosu-orange, rosu-orange cu tiv alb, alb, somon sau galben . Corola, in forma de clopot, este formata din 5-7 petale.
Fructele: In general, rodiul fructifica de la varsta de 3-4 ani si pana la 20 de ani. Nu toate varietatile de Punica granatum fac fructe, unele sunt strict ornamentale. Fructele (rodiile) sunt comestibile, de forma globulara, cu un diametru de aprox. 10 cm, culoare rosietica. In interior, fructul are o pulpa de culoare roz si foarte multe seminte, separate intre ele prin membrane.

INMULTIREA: se poate face prin seminte, prin butasi sau prin marcotaj. Cele mai mari sanse de prindere a butasilor sunt in luna august. Pentru conservarea caracteristicilor genetice ale plantei este de preferat inmultirea prin butasi sau prin marcotaj. 

CONDITII DE CULTIVARE:

Solul: Rodiul prefera solul neutru, bine drenat, dar suporta si solurile acide, ba chiar si pe cele cu o salinitate redusa.

Lumina: iubeste enorm lumina si soarele, drept pentru care este de dorit o amplasare la soare.
Temperatura: In general, este un arbust rezistent la frig, partile aeriene rezista pana la -12 grade Celsius, iar radacina pana la -15 grade. Suporta foarte bine caldura, chiar si canicula.
Ingrasaminte: sunt de preferat ingrasamintele naturale.

SFATURI DE INGRIJIRE:

Exemplarele tinere trebuie protejate iarna de inghet, prin acoperirea pamantului de la baza plantei cu frunze uscate sau cu paie. Este de preferat amplasarea plantei in locuri ferite de vanturile reci. Nu sunt necesare taieri decat in cazul in care se constata inghetarea unur ramuri.


UTILIZAREA PLANTEI: De-a lungul timpului, rodiul a fost cultivat ca planta medicinala, fiind folosite atat fructele, cat si florile, coaja fructului sau scoarta de pe tulpina si radacina. Fructul contine foarte multe vitamine (A, B, C, D) si oligo-elemente (fier, magneziu, potasiu, fosfor, zinc, etc). Din el se pot face jus-uri sau siropuri. Infuzia din flori de rodiu este folosita in tratarea astmului. Coaja fructului, pusa la macerat, se foloseste pentru tratarea dizenteriei, iar scoarta de pe radacini la tratamentul impotriva teniei. Scoarta arbustului a fost utilizata in antichitate si in evul mediu pentru vopsirea tesaturilor.

BOLI SI DAUNATORI: este un arbust, in general, foarte rezistent la daunatori

SPECII SI VARIETATI: P. maxima rubra-cu flori rosu-orange; P. luteum plenum, cu flori galbene, duble, varianta decorativa, care nu fructifica; P. flore pleno; P. albescens-varianta ornamentala; P. legrelli, cu flori duble, de culoare orange sau somon; P. nana-varianta liliputana, cultivata ca planta de interior, eventual ca bonsai.

SURSE BIBLIOGRAFICE:
http://www.aujardin.info/plantes/grenadier.php
http://gardenbreizh.org/modules/gbdb/plante-305.html
http://nature.jardin.free.fr/arbuste/ft_punica.html

FISA REALIZATA DE: Hertha


Créer un site gratuit avec e-monsite - Signaler un contenu illicite sur ce site

×